vineri, 21 decembrie 2012

Scriitori

Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon - d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii „Le Petit Prince“ („Micul Prinț“, 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în circa 110 limbi.    



Antoine de Saint-Exupéry, în cursul unei excursii cu vaporul, pe un lac, în apropiere de Montréal (Canada), mai în 1942

Antoine de Saint-Exupéry

Viața

Antoine de Saint-Exupéry s-a născut la 29 iunie 1900 în Lyon. În 1910 intră în colegiul din Mans și își continuă studiile la Fribourg (Elveția) . În 1921 intră în aviația franceză și, în 1926, devine pilot de linie al unei companii particulare. La începutul celui de al doilea război mondial se înrolează în aviația militară franceză și, după armistițiul din 1940, părăsește Franța și se stabilește la New York. În toamna anului 1942, odată cu debarcarea trupelor aliate în Africa de nord, Saint-Exupéry părăsește America și își reia activitatea de pilot de război.
După o perioadă de instructaj în Statele Unite ale Americii, participă, începând din 1943, la mai multe misiuni în Africa, Sardinia și Corsica. În timpul unui zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane la 31 iulie 1944, avionul său este doborît și Antoine de Saint-Exupéry este considerat de atunci dispărut.

Opera

În 1998 s-a găsit în Marea Mediterană o brățară cu gravura numelui său și bucăți din avionul Lightning P38, cu care decolase din Corsica. În octombrie 2003, din largul mării în fața Marsiliei au fost scoase la suprafață fragmente ale avionului, care au putut să fie identificate fără îndoială ca aparținând avionului cu care zburase Saint-Exupéry.
Primele sale romane, „Courier Sud“ („Curierul de Sud“, 1929) și „Vol de nuit“ („Zbor de noapte“, distins în 1931 cu Premiul Femina), tematizează experiența sa de aviator și se remarcă prin descrierea unor situații periculoase (risc de prăbușire, singurătatea la mare înălțime etc.). Operele ulterioare, „Terre des Hommes“ („Pământul oamenilor“, premiat în 1939 de Academia Franceză cu Marele Premiu al Romanului) și „Pilote de guerre“ („Pilot de război“, 1942) redau filosofia de viață împregnată de umanism a lui Antoine de Saint-Exupéry.

Povestirea modernă „Le Petit Prince“ („Micul prinț“, 1943), având deviza: „Numai cu inima poți vedea bine, lucrurile esențiale rămân ascunse ochilor“, s-a bucurat în epoca de după război de o mare popularitate. Micul locuitor al unei planete minuscule pornește într-o lungă călătorie prin lume ca să caute adevăratul sens al vieții. În cursul peregrinărilor sale ajunge să-și dea seama că pentru a fi fericit „ajunge să te gândești că undeva, printre milioane de stele, există ființa iubită“ iar ceea ce conferă un sens existenței sunt relațiile dintre oameni, care implică și responsabilitatea fiecăruia pentru soarta celorlalți.
Notițele sale făcute cu ocazia misiunilor de luptă în timpul războiului au fost reunite și publicate postum cu titlul „La Citadelle“ („Citadela“, 1948).Alte opere ale lui Antoine de Saint-Exupéry sunt: „Lettre à un otage“ („Scrisori către un ostatec“, 1943), „Un sens à la vie“ („Să dai un sens vieții“, postum 1956). Toți biografii săi arată că aviatorul și scriitorul era pasionat și de știință. Aprofunda teoria cuantică, principiile entropiei. Citea filosofie, cu sentimentul că este învecinată cu știința.
În 2008 editura Gallimard a editat Lettre a l'inconnue, publicată în România la editura RAO în anul 2009, în traducerea Ilenei Cantuniari.

Citat

„Un individ trebuie să se sacrifice pentru salvarea unei colectivități. Nu este vorba aici de o aritmetică stupidă. E vorba de respectarea omului ca individ.“ (A. de Saint-Exupéry: „Pilote de Guerre“)
„O persoană știe când atinge perfecțiunea în design, nu când nu mai are ceva de adăugat, ci când nimic nu mai poate fi scos“ (A. de Saint-Exupéry)





 
                         Jules Verne
Félix Nadar 1820-1910 portraits Jules Verne.jpg                                                       
                Naștere 8 februarie 1828                                                                      
Nantes
                Deces 24 martie 1905 (77 ani)  
        Profesie scriitor
            Naționalitate francez

Semnatura

Note
Jules Verne autograph.jpg







Jules Verne (nume complet Jules Gabriel Verne) (n. 8 februarie 1828, Nantes, Franța - d. 24 martie 1905, Amiens, Franța) a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice. Verne a fost apreciat pentru scrierea operelor legate de viitor, spațiu, aer și călătoria în adâncurile mării.
            

Copilăria

Jules Verne s-a născut la Nantes, fiul procurorului Pierre Verne și al soției sale, Sofia. Fiind cel mai mare din cei cinci copii ai familiei, el și-a petrecut copilăria acasă cu părinții săi, pe o insulă vecină cu Râul Loara. La vârsta de 9 ani, a fost trimis la școală, la Liceul Nantes. Jules a studiat Latina, pe care a folosit-o în povestirea sa scurtă, Le Mariage de Monsieur Anselme des Tilleuls (mij. anilor 1850).

Debutul în literatură

După ce a terminat studiile de la liceu, Verne a plecat la Paris, pentru a-și continua studiile.
În 1848, împreună cu Michel Carre, a început să lucreze la operetele muzicale, din punct de vedere literar. Când tatăl lui Jules Verne a aflat că fiul său scria și compunea mai mult decât învăța pentru Drept, i-a întrerupt sprijinul financiar. În perioada aceasta s-a întâlnit cu autori de reputație, cum ar fi Alexandre Dumas și Victor Hugo, care i-au dat niște sfaturi foarte bune. Însă cea mai mare realizare pe plan personal a lui Jules Verne a fost căsătoria sa cu Honorine de Viane Morel, o văduvă cu două fiice. S-au căsătorit la 10 ianuarie 1857. Ajutat de optimismul și încurajările ei, Jules Verne a continuat să scrie și să caute activ un editor ce ar fi putut să-i publice cartea.
Pe 4 august 1861 s-a născut copilul lor, Michel Jean Pierre Verne. A fost descris de către tatăl său ca un enfant terrible (un copil teribil). Trecând peste obiecțiile exprimate de Jules Verne, el s-a căsătorit în secret cu o actriță, cu care a avut doi copii. Un moment semnificativ în viața literară a lui Jules Verne l-a constituit apariția lui Pierre-Jules Hetzel, unul dintre cei mai importanți editori francezi, care a mai publicat operele lui Victor Hugo, George Sand, Erckmann-Chatrian și mulți alții.
Când s-au întâlnit, Jules Verne avea 35 de ani, iar Pierre-Jules Hetzel avea 50 de ani, și de atunci până la moartea lui Hetzel ei au format un excelent tandem - scriitor și editor. Imediat după această întâlnire norocoasă Verne a publicat romanul Călătorie spre centrul Pământului (1864). Au urmat:
  • De la Pământ la Lună (1865)
  • 20.000 de leghe sub mări (1869)
  • Ocolul Pământului în 80 de zile (1873)
Fratele său, Paul Verne, a contribuit la Ediția Nr. 40 a Festivalului Francez de la Mont-Blanc, unde a adăugat operele colecției de povestiri ale fratelui său, Doctor Ox, în 1874. Jules Verne a rămas cel mai tradus scriitor de romane; potrivit statisticilor UNESCO operele sale au fost traduse în 148 de limbi. Anul 2004 a fost anul centenarului morții scriitorului marcat în Franța și în alte țări francofone, printre care și România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.

Călătorii extraordinare


Jules Verne în 1856.
  • Cinq Semaines en ballon (Cinci săptămâni în balon) - 1 volum
    • Cinq Semaines en ballon. Voyage de découvertes en Afrique par trois Anglais. Rédigé sur les notes du docteur Fergusson - 31 ianuarie 1863 (titlul complet "Cinci săptămâni în balon. Voiaj de descoperire al Africii de către trei exploratori englezi. Redactat pornind de la notele doctorului Fergusson")
    • Cinq Semaines en ballon. Voyages des découvertes en Afrique par trois Anglais
      • 5 decembrie 1865 - prima ediție ilustrată (51 ilustrații - Riou și De Montaut)
      • 22 august 1867 - al doilea volum dublu cu Voyage au Centre de la Terre (78 ilustrații - Riou și de Montaut)("Călătorie spre centrul Pământului")
  • Voyages et aventures du capitaine Hatteras (Călătoriile și aventurile căpitanului Hatteras) - 2 volume
    • Les Anglais au pôle Nord. Le désert de glace”, Magasin,
    • Les Anglais au pôle Nord. Voyages du capitaine Hatteras - Partea I - 4 mai 1866
    • Le Désert de glace. Aventures du capitaine Hatteras - Partea II - 4 mai 1866
    • Voyages et Aventures du capitaine Hatteras. Les Anglais au pôle Nord. Le Désert de glace - 26 noiembrie 1866 (259 ilustrații - Montaut) (titlul complet „Călătoria și aventurile căpitanului Hatteras. Englezii la Polul Nord. Deșertul de gheață”).
  • Voyage au centre de la Terre - 1 volum
    • Voyage au centre de la Terre - 25 noiembrie 1864
    • Voyage au centre de la Terre
      • 13 mai 1867 - prima ediție ilustrată (56 ilustrații de Riou)
      • 22 august 1867 - al doilea volum dublu al Cinq semaines en ballon
  • De la Terre à la Lune - 1 volum
    • De la Terre à la Lune. Trajet direct en 97 heures”; Journal des Débats politiques et littéraires - 14 septembrie - 14 octombrie 1865
    • De la Terre à la Lune. Trajet direct en 97 heures - 25 octombrie 1865
    • De la Terre à la Lune. Trajet direct en 97 heures 20 minutes(De la Pământ la Lună. Traiectorie directă in 97 de ore")
      • 31 iulie 1868 - prima ediție ilustrată (41 ilustrații - Montaut și Pannemaker)
      • 16 septembrie 1872 - a cincilea volum dublu al Autour de la Lune (În jurul Lunii)

Romane


Monument Jules Verne la Redondela, Spania

Colecții de povestiri

România în opera lui Jules Verne

Patru din romanele sale evocă România:
  • Kéraban le têtu, 1882
  • Claudius Bombarnac, 1891
  • Le Château des Carpathes, 1892 (cel mai cunoscut, pentru că întreaga acțiune se petrece în Transilvania)
  • Le beau Danube jaune, 1901
În cartea Pe urmele lui Jules Verne în România, Simion Săveanu, autorul acesteia, emite ipoteza că între 1882 și 1884 Jules Verne ar fi fost în relații intime cu o anume Luiza Müller, originară din România, mai precis din Homorod. La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la București și apoi la Brașov și, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutrierat prin regiune mai multe săptămâni și ar fi vizitat Castelul Colț, care a devenit sursă de inspirație pentru romanul "Castelul din Carpați".[1]




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu