Anul 2017 a fost pentru mine un an plin de bucurii și realizări, în primul rând familia și eu am fost și suntem sănătoși și acum în 2018, ceea ce doresc și cititorilor mei.
Dorințele mele au fost și sunt multe dar cel mai mult și mai mult mi-am dorit un iphone deoarece nu mai puteam comunica la fel ca toți cunoscuții mei.
După primirea telefonului am intrat în legătură cu Andreea Țilică o persoană deosebită cu deficiențe de vedere studentă la facultatea de litere Română-Engleză care mi-a povestit de un grup creeat pe whatsapp unde sunt persoane cu dizabilități comune cu noi printre care și Ioan Man și mi-a făcut invitație să mă alătur lor.
În grup i-am cunoscut pe Radu Barac, Daniel Mocanu, Mihai Jucan, Ludmila Timcenco și prietenul meu de pe facebook, Liviu Serea, cel care m-a ațâțat cu telefonul până ce am reușit să-l achiziționez.
Intrând în discuții și acomodându-ne am povestit fiecare despre viața sa, despre tehnologia asistivă, am râs, am glumit și m-am simțit minunat fapt ce m-a făcut să rămân alături de ei.
Una din discuții purtate pe grup a scos la iveală o altă dorință de a mea și anume achiziționarea unui laptop mai performant ca cel pe care îl aveam în momentul când am început să comunicăm pentru prima dată.
-Ce probleme ai Shadylică?
-Nu pot instala itunes.
-De ce?
-Nu permite windows-ul că nu am ultimele actualizări făcute, defapt dacă stau să mă gândesc, nu am nici măcar o actualizare făcută.
- Păi cum așa?
- Nu permite configurația că e notebook Danezule.
Până într-o zi când am primit telefon de la Liviu care m-a anunțat că ar dori să-mi facă o vizită neapărat drept pentru care i-am înmânat telefonul mamei să poarte ea conversația să stabilească toate detalile.
În ziua când a venit însoțit de mama sa avea brațele încărcate de cutii și cutiuțe de diferite dimensiuni pe care le-a așezat în siguranță pe scaunul din bucătărie.
- Cu ce te servesc Liviule?
- Nimic!
- Hai mă, o cafea ceva acolo.
- Nu, stai liniștită, nu vreau nimic.
- Hai măcar un pahar de apă.
- Ok, un pahar de apă da.
- Păi și nimic de mâncare, nu vă e foame că sunteți veniți de pe drum de azi-dimineață.
- Nu, stai liniștită.
Pe ascunse Liviu și Ioan comunicau pe whatsapp dându-și indicații unul altuia până când i s-a spus și mamei că vom avea un musafir în plus și că nu vom mânca până ce nu va sosi și el.
- Hai salut Shadylică, eu sunt Ioan de pe grup.
- Încântat.
- Ce faci bro?
- Fain, cu Liviu pe aici.
După servirea dejunului am trecut la desfacerea cutiilor.
- Ia hai să trecem la treburi mai serioase, adu cutiile!
-Ia zi, ce crezi că e ăsta?
- Hmm, nu știu.
- Hai mă, vorbeai tu pe grup de el, un tb... Nu-ți dai seama?
- Cred că e... Macbook?
- Nu! E un hard de 1tb.
Fi atent că urmează o cutie care trebuie cuprinsă cu ambele mânuțe și ținută bine că e mare rău.
- Hai, să vedem, ce crezi că e?
- Să nu-mi spuneți că e mac.
- Nu! E un laptop Dell cu 8 gb ram, 2,2 ghz și 256gb SSD.
- Fi atent că până acum corijență.
- Asta ce e?
- O pereche de căști.
Bingo!
Și acum anunțul că la telefon sunt toți prietenii tăi adunați.
- Shadylică ăsta fu cadoul nostru pentru tine!
P.S: La aceste daruri au contribuit mai multe persoane, dar chiar dacă nu au fost enumerate ele sunt tot timpul în gândul meu.
Vă mulțumesc oameni buni și vă urez multă sănătate!
P.S2: Știu că postarea vine cam târziu dar nu voit ci din lipsă de inspirație.
