Moara cu Noroc - Reflexii despre Ghiță

Moara cu Noroc , scrisă de Ioan Slavici , este una din operele importante ale prozatorului ardelean , care tratează modul în care evoluează situația unei familii de țărani din Transilvania atunci când se confruntă cu diverse aspecte neprevăzute ale vieții.
Personajul central în jurul căruia acțiunea se desfășoară este Ghiță , surprins inițial ca un personaj puternic,înțelept,iubitor cu soția și familia lui , care reușește să-și deschidă un birt lângă moara din sat.
Situația economică a familiei sale evoluează în mod pozitiv și atrage atenția comunității locale , care începe să-l privească pe Ghiță cu foarte mare admirație.
O dată cu lucrurile benefice apar însă și probleme. Lică Sămădăul . Temut tâlhar ajunge la moara lui Ghiță și încearcă să îl convingă pe acesta să ia parte la afacerile lui necurate în schimbul unui profit atrăgător.
Ghiță nu rezistă tentației , iar implicarea lui în afacerile nelegiutului va avea reprecusiuni iremediabile în ceea ce privește evoluția interioară a personajului cât și cea familială. În acest sens , dorind să îl prindă pe Lică , Ghiță își oferă soția , însă planurile lui dau greș. În acest moment de intensă tensiune interioară , Ghiță ia decizia de a o ucide pe Ana , soția sa.
Totuși , nuvela nu se va sfârși la acest moment. Pentru a afla despre finalul ei , vă invit să lecturați integral opera.

Invitație pentru lectură

Romanul adolescentului miop este o operă care înfățișează trăirile și sentimentele
personajului principal reliefând totodată și problemele cu care acesta se confruntă
datorită matematicii și a germanei.
    Rămas corigent la matematică și la germană , personajul a plecat într-o excursie cu Nunora,
prin intermediul căreia a cunoscut-o pe Nișca,de care s-a îndrăgostit. Această idilă s-a dovedit a fi o dragoste
imposibilă . Deoarece tânărul a întârziat să-și exprime sentimentele , Nișca s-a căsătorit cu altcineva.
    Rămâne pentru voi să aflați ce s-a întâmplat cu tânărul miop din însuși romanul eponim .
Vă doresc lectură plăcută !

Despre mine...

După o lungă perioadă de absenţă, am revenit îm lumea virtuală....
Încep prin a vă oferi câteva informaţii actualizate despre mine...

              Mă numesc Şady (Shady) şi am 17 ani ...btw în februarie voi deveni şi eu major . Locuiesc în Bucureşti alături de familia mea ...

              Printre pasiunile care mă definesc cel mai bine se numără : cântatul , muzica , poezia , calculatorul , plimbările în aer liber etc.

              Sunt foarte interesat de biologie,istorie şi literatură.

              

Pierduta-n asfintit

Soarele-mi zambea,Lumea era a mea
Langa tine ma simteam asemeni fluturilor
de cate ori  gandul imi zbura la tine
Ma simteam tot mai bine
Imi zambeai,ma iubeai si imi spuneai cuvinte neintelese...
Iar acum m-ai lasat
precum frunza uscata a gandului
Nu ma mai vrei
Ai plecat in al tau asfintit
Lasandu-ma singur si pustiit
Pe tine te aveam,pe tine te iubeam
IAr acum nu te mai am


[Compozitie proprie]

Cei mai periculosi serpi din lume

Teama de serpi este mai mult decat o fobie, pentru ca serpii mortali sunt o realitate. Mediile in care acestia traiesc includ atat pamantul cat si oceanele. Sarpele de apa a evoluat din sarpele Australian de pamant si este indeaproape inrudit cu Cobra. Este o reptila veninoasa care traieste in apele calde si in

zonele tropicale, din Oceanul Indian si pana in Pacific. Veninul serpilor de apa constituie cea mai puternica neurotoxina din lume. Muscatura, desi nedureroasa, ataca sistemul nervos si produce simptome, cum ar fi: spasme, rigiditate si chiar paralizie respiratorie, care pot aparea in decurs de o ora. Desi serpii de apa nu vor ataca cu exceptia cazului in care sunt provocati, otrava lor este mult mai puternica decat cea a serpilor de pamant. Cu toate acestea ei pot deveni mult mai agresivi in timpul sezonului de imperechere.

Serpii cu clopotei sunt nativi din zonele desertice ale Americii. Exista numeroase specii de serpi cu clopotei, dar trasatura lor comuna este data de zornaitul din coada, care reprezinta un semn de avertizare pentru inamici. Motivele pentru care sunt considerati atat de periculosi este viteza cu care ataca, deseori subestimata de victime, precum si efectele veninului sau. Otrava hemotoxica distruge tesuturile si degenereaza organele. Unele specii au venin neurotoxic, ceea ce face ca sistemul nervos sa fie blocat. Ambele tipuri de venin pot fi fatale, daca victima nu se trateaza la timp.

Sarpele vajnic (Inland taipan sau Oxyuranus microlepidotus) este considerat a fi cel mai veninos dintre toti. Poate fi intalnit in zonele urcate ale Australiei, iar toxicitatea veninului sau are capacitatea de a ucide un om in mai putin de 45 de minute. Din fericire, acest sarpe este timid si retras si exista si antidot disponibil. Cu toate acestea, cel mai veninos sarpe din lume nu este neaparat si cel mai periculos. Vipera lui Russel din Sri Lanka este mult mai periculoasa, din cauza faptului ca in tara din care provine nu se produce antidot pentru veninul ei. Acest lucru atrage dupa sine numeroase nenorociri.

Paianjenul Vaduva Neagra

Iată că am ajuns şi la ultimul dar cel mai periculos invadator nou pătruns în faună României. Este una dintre multele specii de păianjen cunoscute sub numele de "văduvă neagră" (31 specii).
Mai precis, specia care a pătruns la noi este cunoscută sub denumirea de "văduva neagră mediteraneana". Văduva neagră a fost menţionată pentru prima data în arahnofauna (fauna de păianjeni) României în anul 1963, când cercetătorul I. Vintilă a descoperit primul exemplar în preajma localităţii C.A. Rosetti din Delta Dunării. Trei ani mai târziu, un alt exemplar este colectat pe insula Popina din Lacul Razim, iar un al treilea în anul 1968, tot în Deltă, lângă Periprava. Invazia începuse.

Epopeea celui mai periculos păianjen european în România este considerată de oamenii de ştiinţă drept încă o dovadă clară a fenomenului de încălzire globală din ultimii ani, deoarece această specie este, prin definiţie, una iubitoare de căldură. În ciuda ştirilor alarmiste destinate să înspăimânte românii de pe litoral în fiecare vară, temuta văduvă neagră nu a pornit un război personal cu românii. Spre exemplu, un cercetător care, în vara anului 2004, a colectat nu mai puţin de 384 de păianjeni din Dobrogea, a avut surpriza să descopere doar trei (!) văduve negre între aceştia...
Cu toate acestea, putem vorbi fără doar şi poate, de o extinderea arealului acestei specii emblematice de păianjen. Dacă în urmă cu 50 de ani se întâlnea aproape exclusiv în Deltă Dunării, în intervalul de ani scurs de atunci până în prezent, văduvă neagră a fost semnalată în mai multe localităţi şi staţiuni din apropierea litoralului Mării Negre precum Histria, Agigea, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, nordul satului 2 Mai şi pădurea Hagieni.
În ciudă isteriei declanşate de mass media, nu este un păianjen cu potenţial mortal, cu toate că bătrânii şi cardiacii pot prezenta complicaţii dacă sunt muşcaţi. Datele arată că se înregistrează un deces la 200 de cazuri. Durerile apar la câteva ore de la muşcătura şi se extind de la locul muşcat spre întreg membrul. Alte simptome include, de la caz la caz, salivaţia şi transpiraţia abundente, accelerarea pulsului, amorţeală, furnicături, semnele unei false apendicite, erupţii cutanate, stări de confuzie. Veninul femelei este periculos, masculii fiind incapabili să muşte. Dihania poate elimină în timpul muşcăturii o cantitate de 3-5 miligrame de venin compus din 12 aminoacizi şi câteva proteine, dintre care una are efecte toxice pronunţate.
Este uşor de recunoscut, având culoarea neagră strălucitoare, cu câteva pete roşii stridente.
Îşi instalează pânza în formă de pâlnie sub pietre, printre ierburi sau în adânciturile din sol.
Prospera în perioadele de secetă şi este posibil ca, în viitorul apropiat, să o întâlnim şi în sudul Moldovei, al Munteniei şi Olteniei, precum şi în zonă Porţilor de Fier. Norocul nostru....

Ce te legeni?

Mihai Eminescu

- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!