O,mama

Mihai Eminescu

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu...
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

O,ramai

Mihai Eminescu

"O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;

Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol

Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."

Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

Singuratatea

Mihai Eminescu

Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase
Şi se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

În odaie prin unghere
S-a ţesut păinjeniş
Şi prin cărţile în vravuri
Umblă şoarecii furiş.

În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Şi ascult cum învelişul
De la cărţi ei mi le rod.

Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să pui;

Dar atuncea greieri, şoareci,
Cu uşor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.

Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...

Este Ea. Deşarta casă
Dintr-odată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieţii-mi
E-o icoană de lumină.

Şi mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau şoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.

Inger de paza

Mihai Eminescu

Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Încins cu o haină de umbre şi raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor şi de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ţi învins.

Eşti demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!... O-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale,
Căci tu - tu eşti el.

De-or trece anii..

Mihai Eminescu


De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum".

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum...
În taina farmecelor sale
E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum".

Vulcanii Noroiosi

Vulcanii noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici (la 12 km de Berca) sunt una dintre cele mai interesante rezervatii mixte (geologica si botanica) din Romania (30 ha). Cunoscuti in zona sub denumirea de pacle, vulcanii noroiosi au aceiasi structurã ca si vulcanii adevarati, in interiorul
lor producandu-se procese similare.

Acest fenomen natural
spectaculos este rar intalnit in lume. Turistii sunt impresionati de peisajul ciudat pe care il formeaza numerosii vulcani in miniatura, prin craterele carora gazele din adancuri aduc noroi sub forma unei paste fluide de culoare alb-gri sau brun-cenusie. Aceasta "lava" vascoasa provine din dizolvarea marnelor si argilelor intalnite in cale de apa antrenata spre suprafata de presiunea gazelor.

In jurul "vulcanilor" se dezvolta o vegetatie care s-a adaptat la salinitatea ridicata de aici. In preajma vulcanilor noroiosi, solul este sulfuros si saraturos, nepropice vegetatiei obisnuite. Totusi, anumite specii de plante
special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi si Obione verrucifera gasesc aici un mediu de viata propice.

Caile de acces sunt: soseaua nationala Buzau-Brasov sau cu trenul de la Buzau la Berca.

Techirghiol - Alegerea potrivtă pentru o vacanţă reuşită

După o perioadă lungă,stresantă încărcată de griji şi nevoi,omul simte nevoia să evadeze de rutina cotidiantă într-un loc unde să se poată relaxa şi să poată reflecta mai bine asupra problemelor sale.
Lacul Techirghiol (sau Tekirghiol, turcă Tekirgöl, însemnând „lacul Tekir”) este situat la marginea localităţii balneare Eforie Nord de pe ţărmul Mării Negre la 12 km distanţă de portul Constanţa, România. 
Apă,nămol şi soare , un celebru slogan al fotografului pe care îl vei întâlni pe plajă te va face să uiţi de toate.
Staţiunea oferă diverse posibilităţi de a petrece sejurul pentru fiecare buzunar,în acest sens turiştii au la dispoziţie tradiţionalele băi cu nămol,apă sărată,după care pot accesa facilităţile sanatoriului unde pot beneficia de masaj,gimnastică medicală şi ospitalitate.

La prânz,când liniştea şi căldura toridă a verii pun stăpânire pe staţiune,turiştii pot alege să se odihnească în comfortabilele camere ale hotelurilor,pensiunilor sau ale sanatoriului,iar dacă nu doresc acest lucru pot merge la renumitele restaurante cu specific românesc,unde răsună muzica tradiţională şi unde pot degusta din comorile culinare dobrogene.
Deasemenea există săli de biliard, de internet-cafe,terenuri de fotbal,tenis pentru cei care vor să îşi petreacă timpul liber într-un mod activ
După ce soarele îşi retrage mantia călduroasă,turiştii pot opta pentru a doua repriză de baie în lacul Techirghiol sau pot alege să viziteze staţiunea Eforie Nord,aflată la doar 3 km de oraş,graţie curselor din oră în oră ale firmei de transport călători.
Seara,după o zi încărcată,oamenii se pot revigora alegând o romantică plimbare pe faleza lacului sau pentru cei dornici de aventură,există diverse locuri unde muzica dinamică,băutura răcoritoare şi mâncare delicioasă vor alcătui premizele unei nopţi de neuitat.
Acesta este locul unde şi eu,mi-am petrecut în fiecare vară,o parte din vacanţă,şi unde cu siguranţă voi reveni cu mare drag... Un loc încărcat de culori,poezie şi dor unde visele se contopesc cu apa şi cu cerul într-o melodie ce răsună şi vibrează în sufletul meu de fiecare dată...